Momentul pledoariei finale sau al concluziilor orale este exclusiv momentul avocatului. El trebuie să-l parcurgă până la capăt singur.

Nu-l poate întrerupe nimeni, nu se poate întrerupe nici măcar el singur.

Întrucât părțile au uneori tentația de a șopti avocatului, iar modul de desfășurare a ședințelor până la cuvântul pe fond a încurajat oarecum asta, ar fi bine ca expunerea concluziilor să se facă dintr-un loc diferit.

În practică, marea majoritate a avocaților fac acest lucru înaintând un pas-doi în fața băncii dedicate lor.

Întreruperea avocatului de către parte sau „suflatul” către el lasă o impresie dezastruoasă.  O parte care este greu de stăvilit pe perioada cât avocatul își pune concluziile încalcă una din regulile tari ale procesului și-l pune pe avocat într-o postură dificilă.

O minimă securizare o poate aduce așezarea unei distanțe fizice între ei. Momentul concluziilor este unul solemn și strălucirea lui nu trebuie amenințată de o parte prea expansivă.