Pledoarie pentru studiul scrierii juridice în facultăți și în institutele profesionale (I)

În urmă cu puțin timp am fost invitat să susțin închiderea cursului de Scriere juridică la Facultatea de drept din cadrul UBB Cluj. Am primit invitația din partea lect. univ. dr. Andrea Chiș, inițiatorul introducerii acestei materii inovative și un foarte bun judecător, și a asist. univ. dr. Marius Ioan Floare, titularul cursului. Fiind singurul curs de scriere juridică din programa universitară românească de care am eu cunoștință și fiind cunoscute cercetările mele în acest domeniu, invitația m-a entuziasmat, m-a onorat și m-a obligat. Materialul de mai jos a fost inspirat de cele susținute inițial în fața studenților din anul II. Întâlnirea cu ei a fost un bun pretext pentru o introducere în scrierea juridică și pentru o pledoarie pentru extinderea studiului sistematic al mecanicii și tehnicii comunicării judiciare atât în programele universitare cât și în cele ale institutelor de formare profesională ale avocaților și magistraților.

Cuprins

Partea I

  • Să începem cu o concluzie care o să vă intrige
  • Pregătiți-vă să scrieți ca un profesionist
  • Ce ar spune judecătorii dacă ar putea vorbi?
  • De ce sunt judecătorii nemulțumiți?

Partea a II-a

  • Să vină americanii?
  • De ce scriu avocații slab?
  • Avocații scriu slab pentru că nu învață tehnica scrisului juridic nicăieri
  • Avocații scriu slab pentru că nu au de unde învăța să scrie bine
  • Ce e de făcut?

legal_writing_academySă începem cu o concluzie care o să vă intrige

Am să vă spun din capul locului ce-mi propun să vă transmit astăzi. La sfârșitul prezentării mele voi fi fericit dacă ne vom despărți cu o stare de spirit bună, ceea ce înseamnă că ne-am simțit bine împreună, și cu o singura idee mare.

Ideea pe care vreau să vi-o transmit este în realitate un paradox. Vă pregatiți în această facultate, ca toți studenții la drept de acum și dintotdeauna, pentru o meserie de care nu sunteți încă constienți. Vă pregătiți să fiți avocați, judecători, procurori, avocați in house sau consilieri juridici în vreo multinațională, notari sau ce mai doriți voi.

Vă urez să urmați profesia pe care o doriți și-o meritați, dar vă garantez că, indiferent care va fi aceasta, veți mai deveni profesioniști într-un domeniu, surprinzător.

Învățați și tociți dreptul, vă rupeti mintea în procedură civilă, citiți Codul penal mai atent decât citesc evangheliștii Biblia, veți da examene teribil de grele la teoria obligațiilor sau drepturi reale, mai pierdeți timpul din când în când și cu un drept financiar sau fiscal sau chiar cu vreun opțional cu denumire interesantă, și cu toate acestea vă pregatiți fără ca voi să știți deja pentru o carieră, o profesie și un destin la care nici nu vă gândiți.

Ei bine, indiferent ce examene și profesii vă alegeți la sfârșit, veți deveni scriitori profesioniști. Vă veți construi cariera și vă veți câștiga banii din scris. Adevărata voastră profesie va fi scrisul. Veți deveni eseiști, autori de non-ficțiune, uneori chiar excelenți povestitori. Oricum, veți excela în ceea ce am putea numi proză scurtă de non-ficțiune. Cu cât veți scrie mai bine cu atât veți câștiga mai bine, lucru valabil pentru orice scriitor din lumea asta. Mai mult, veți fi printre cei mai bine plătiți scriitori din lume (conform lui Bryan Garner) și cu siguranță printre cei mai bine plătiți scriitori din România. Cei mai buni dintre voi veți câștiga poate mai mult din performanța voastră literară decât Cărtărescu sau Lucian Boia, vedetele librăriilor noastre.

Îmi doresc ca orele petrecute împreună să vă conștientizeze, atât cât se poate acum – și știu că deja mă priviți contrariați – asupra acestui lucru, extrem de simplu. Dacă după ce ne vom desparți vă va rămâne aceasta idee în cap eu voi fi satisfacut. Exersați-vă de pe acum stilul, citiți mult despre tehnica scrisului, urmați chiar ateliere de creație literară și non-literară, studiați cum scriu alții, inclusiv profesorii voștri în profesiile lor juridice. Important este să rețineți că orice meserie juridică are ca premisă a succesului talentul și tehnica voastră la scris. Desigur, pentru că suntem la cursul de scriere juridică, v-ați dat deja seama ca e vorba de scrierea tehnică, juridică sau judiciară, dar e o nuanță nesemnificativă, după cum o să vedeți în continuare.

Un jurist bun e un jurist care scrie bine, care se exprimă convingător, care comunică eficient.

Pregătiți-vă să scrieți ca un profesionist

downloadVreau să vă mai transmit și mult optimism. Oricine poate performa în profesiile juridice dacă devine conștient cât mai devreme de instrumentele cu care va lucra. Facultatea vă pregătește temeinic în chestiunile teoretice ale dreptului. Este temelia excelenței în viitoarele voastre profesii. Mai exact, acum învățați să faceți raționamente juridice, să gândiți juridic, învățați să aveți încredere în bunul vostru simț juridic și mai învățați dragul nostru jargon juridic. Dar diferențele și performanțele în lumea juridică reală vor fi făcute de lucruri la care acum nu vă gândiți și pe care școala nu poate să vi le spună. Unul din ele, esențial, e abilitatea de a vă exprima performant, clar și persuasiv în scris. Dacă stăpâniți tehnica scrisului, nu puteți da greș.

În concluzie, interesați-vă, fiți curioși sau chiar perfecționați-vă în ce privește tehnica scrisului, pentru că vă veți ajuta pe voi înșivă în viitor.

E ceea ce mi-aș spune eu singur dacă printr-o minune aș putea juca într-una din parțile filmului Back to the Future al lui Zemeckis. Toni dragă, mai lasă tocitul infracțiunilor din cod, că o să-l citești o viață întreagă, și relaxează-te citind de exemplu William Zinsser, Cum să scriem bine – Ghidul clasic pentru scriitorii de nonficțiune. Mi-aș face-o și cadou fiindcă e destul de scumpă.

Ca majoritatea celor de vârsta mea, pentru a intra la facultatea de drept am susținut și un examen la limba română. Niciodată, cât am fost în facultate, nu am înțeles de ce. Atunci m-am bucurat desigur, eram mai degrabă slab la disciplinele exacte. Să dau examen la gramatică mi se părea o glumă pe lângă ecuațiile, funcțiile și variabilele unui examen la matematică, de exemplu. În facultate nu a urmat însă nimic în această direcție. Abia după ce-am luat examenul ca judecător și după câțiva ani buni de practică, am înțeles cât de important este pentru un jurist să se exprime bine în limba română și să-i cunoască subtilitățile. Scriam enorm de mult, motivam zilnic, jobul meu devenise în mod ciudat unul de scrib, lucru de care nu mă atenționase nimeni.

În mod similar, abia acum, după ce m-am dedicat mecanicii și tehnicii scrierii juridice, realizez cât de mult ar crește calitatea cererilor adresate instanțelor dacă stilistica limbii române ar fi aprofundată la nivel de facultate și, mai ales, dacă ar fi fost însoțită de elemente serioase de tehnică literară.

Ce ar spune judecătorii dacă ar putea vorbi?

judgeReferindu-mă de aici încolo doar la situația avocaților care redactează documente juridice pentru instanțe, ipoteza standard a scrierii juridice, trebuie să vă dau și o veste proastă: multă vreme după ce veți termina facultatea, veți scrie documente juridice slabe.

Stați liniștiți, nu e vina voastră și nu veți fi singurii: e o realitate că judecătorii sunt în general nemulțumiți de calitatea documentelor judiciare pe care le primesc în dosare.

În documentarea următoarei mele lucrări dedicată tot scrierii juridice[1], și pentru că îmi doresc cât mai multă rigoare științifică, am finalizat o cercetare probabil unică în sistemul nostru judiciar. Timp de mai multe luni am derulat o anchetă sociologică printre judecători, pe care i-am rugat să-mi răspundă în cadrul unui chestionar național asupra modului cum percep ei calitatea comunicării judiciare a avocaților. Am avut șansa unei participări record, peste 830 de judecători completând chestionarul și oferindu-mi astfel o bază statistică mai mult decât relevantă[2] pentru analizele pe care le fac.

Ei bine, muzica de fond a acestei cercetări este aceasta: judecătorii sunt critici când e vorba de calitatea comunicării judiciare. Este o nemulțumire difuză, comună, generalizată. Ea este distribuită în mod egal indiferent de gradul instanțelor, de experiența judecătorilor și de profilul lor profesional. Comunicarea cu judecătorii pare mai degrabă un eșec decât o reușită. Răspunsurile, luate laolaltă, exprimă mai degrabă o critică continuă și un orizont de așteptări rareori atins de partenerii lor procesuali.

O concluzie amară. Judecătorii sunt nemulțumiți de munca noastră, a avocaților.

De ce sunt judecătorii nemulțumiți?

Două sunt întrebările care sintetizează cel mai bine cauzele insatisfacției judecătorilor ca lectori ai cererilor juridice.

Mai întâi, 99,67% dintre judecătorii au dificultăți – aproape în toate cazurile, deseori sau uneori – în a urmări coerența argumentelor juridice în cererile scrise.

Comentariile deschise completează aceste cifre.

Cererile nu sunt motivate după structura unui silogism juridic”, spune un judecător.

Scris incoerent, haotic, confuzii, lipsa oricărui plan”, spune un altul.

Coerența lipsește de cele mai multe ori, fiind înlocuită de imaginația și inspirația de moment a avocatului respectiv”, spune un judecător de judecătorie.

Cererile sunt foarte lungi și fac dificilă urmărirea raționamentului juridic pe care partea își întemeiază acțiunea. Trebuie să citești în mod repetat pentru a găsi o logică clară a argumentelor”, conchide un judecător de curte de apel.

Coerența și succesiunea logică a argumentelor, identificarea lor rapidă și subordonarea într-un plan ușor descifrabil reprezintă tocmai calitățile care fac un text juridic să fie eficient. Comod de urmărit, lesne de înțeles. Judecătorul citește documentele depuse pentru părțile din dosar pentru a afla din ele țesătura de argumente care le susțin poziția. Se așteaptă să găsească în primul rând o structură clară a susținerilor juridice, iar apoi detalierea sistematică a fiecărui raționament factual ori logico-juridic adus în sprijinul luării unei decizii favorabile acelei părți.

Or, tocmai de aceea răspunsul judecătorilor este mai mult decât îngrijorător. Ei se plâng tocmai de ceea ce nu ar trebui să lipsească din nicio cerere ce le este adresată: de capacitatea lor de a-i ajuta să ia o decizie. Judecătorii nu găsesc răspunsurile pe care le caută în cererile pe care le primesc, nu găsesc nici un reazăm în acestea pentru bunul mers al dosarului înspre o soluție. Incoerența blamată de judecători mai înseamnă în același timp că avocații înșiși nu reușesc în cea mai mare parte a cazurilor să-și îndeplinească scopul fundamental pentru care redactează: să comunice și să convingă judecătorul să ia o anumită decizie.

Iată, deci, că răspunsurile judecătorilor înseamnă mai mult decât o simplă bombăneală la adresa avocaților, exprimă eșecul total al comunicării cu instanțele.

Deci, judecătorii sunt nemulțumiți în primul rând de lipsa de coerență a argumentelor.

O altă întrebare ale cărei răspunsuri trebuie interpretate ca rezultatul unei insatisfacții generalizate este cea referitoare la principalele calități pe care ar trebui să le respecte cererile scrise formulate în dosare. În mod paradoxal, cea mai relevantă variantă de răspuns este cea pe care nici măcar unul din cei 834 de judecători nu a semnalat-o ca fiind corectă. Întrebarea a conținut răpunsuri multiple, care puteau fi bifate concomitent. Ei bine, nici unul dintre judecători nu a răspuns, nici măcar din eroare, că cererile se citesc la fel indiferent cum arată, astfel încât nu sunt importante nici structura clară, nici concizia, nici claritatea, nici organizarea clară a argumentelor și nici evidențierea vizuală a lucrurilor importante și folosirea titlurilor și subtitlurilor relevante. Pentru că cererile chiar nu se citesc la fel. Pentru că fiecare calitate în plus pe care o întrunesc (claritate, concizie ș.a.) contează și face diferența.

Apreciind, într-o proporție sau alta, aceste calități ale cererilor, judecătorii spun în același timp că ele nu se regăsesc decât rareori în documentele pe care le primesc zi cu zi. Apreciezi ceea ce nu ai, ceea ce-ți dorești. Judecătorii își doresc cereri cu o structură clară. Își doresc cereri concise. Își doresc o organizare a argumentelor cât mai clară. Își doresc cereri în care lucrururile importante să fie evidențiate prin titluri și subtitluri relevante.

-Va urma-



[1] Se va numi probabil Ce vor judecătorii?. Anterioarele cărți dedicate acestui subiect sunt Convinge Judecătorul. Tehnica și arta convingerii instanței, Wolters Kluwer 2014 și 2015, 2 ediții și Comunicarea judiciară eficientă. Ghid practic de metodologie a cererilor persuasive în instanță, Wolters Kluwer 2016
[2] Pentru rigoare științifică, marja de eroare calculată este de 3,3%, cu o probabilitate de 95%.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *