Despre scriitura legala – azi despre legal office memo si alte mici lucruri

thelegalwritingCum ma gindesc de ceva vreme* sa scriu citeva rinduri despre scriitura legala, pentru uzul studentilor in drept (si nu numai), incep azi cu citeva ginduri, pe care, functie de timp si de chef le voi consolida cindva intr-un eventual articol.

Din propria mea experienta, cred ca doua lucruri nu se invata (desi ar trebui sa se invete, cumva) in scoala romaneasca de drept, in mod sistematic.

1) cum sa scrii ca un „avocat” (pentru diverse audiente) diversele hirtii cu care ai de a face de-a lungul carierei (memorandumuri pentru clienti, diverse acte din proces-ma refer la cereri introductive, intimpinari, apeluri, etc,etc, etc)
2) cum sa scrii atunci cind faci „cercetare”.

Acum in general faci ceva seminarii in scoala romaneasca de drept, in care esti pus sa rationezi „legal„, si, mai ales, dai tot felul de examene, in care mai mult sau mai putin dirijat de profesori (destul de putini profesori explica ce asteapta de la tine in timpul unui examen, dar dupa primii 2 ani, ai deja o „practica” destul de buna in domeniu, ca sa stii la ce te poti astepta de la un profesor ori altul), inveti cit de cit cum sa expui coerent un argument legal sau altul care ti se cere. Nu mai putin insa, scoala romaneasca de drept nu te pregateste sistematic (ci doar cel mult indirect):

a) (cum) sa faci rationamente legale;
b) unde sa cauti dreptul aplicabil la problema legala pe care o ai de rezolvat (in alte cuvinte sa faci cercetarea „legala” a textelor aplicabile problemei tale;
c) cum sa scrii diverse acte pe care le vei avea de facut in carierea legala

(in care

i)  descoperi dreptul aplicabil la problemele pe care le ai de rezolvat si
ii) aplici rationamentele legale la rezolvarea acestor problemele de drept).

thelegal2De aceea, cel putin in optica mea, si strict legat de 1) -citeva dinte marile probleme pe care le intimpina proaspetii absolventi odata ce intra in primul „job” sint legate de

i) cum sa gaseasca mai usor dreptul aplicabil in speta (odata cu aparitia masiva a database-lor legale pe piata romaneasca, lucrul s-a mai rezolvat cit de cit; dar cei care au inceput practica cu mai mult de 10 ani in urma, isi mai amintesc, cum isi aminteste si subsemnatul, de nebunia cautarii prin monitoare disparate, colectii de reviste de drept si mai disparate, etc. Nu mai putin insa, gasirea legii pe care o cauti rezolva partial din problema, intrucit legea este doar primul punct de rezolvat in „cercetarea” pe care o fac avocatii);

ii) cum sa isi exprime intr-un format oarecare rationamentele legale pe care le fac ( imi permit sa notez „inflorirea” diverselor edituri care publica „modele de cereri„; si citi nu cad in mania si idolatria modelului, crezind ca „modelul” rezolva totul, chiar si lipsa de gindire a practicianului…)

In sfirsit, legat de 2) , imi permit da observ ca in anii de scoala de drept, daca nu a dat norocul peste tine si ai fost selectat de vreun profesor ca sa scrii pentru vreo revista de drept, singurul moment in care faci cu adevarat cercetare legala, in sensul in care toate stiintile fac cercetare (si o faci mandatoriu, pentru ca nu ai posibilitatea de „opt out”) este momentul lucrarii de diploma.
Din pacate, nimeni nu prea te invata cum sa faci aceasta cercetare, ce se cere de la o lucrare de diploma, etc,etc, astfel ca voi zabovi si asupra acestui subiect, pentru beneficiul acelora care urmeaza sa faca asemenea lucrari in viitorul mai mult sau mai putin apropiat.

Dar pentru moment (si inainte sa inchei acest posting), doresc sa revin putin la primul subiect ” cum sa scrii ca un avocat„?

Pentru a vedea in ce consta arta scriiturii avocatului, probabil ca nu e inutil sa trecem in revista pasii pe care ii parcurge o problema legala, de la prima intilnire cu un potential client pina la momentul depunerii unei cereri in instanta. Care ar fi acei pasi? Pe scurt, si extrem de simplificat, ar fi urmatoarii:

i.. X intimpina o problema (oarecare)in viata reala. Dupa deliberari ia decizia ca cea mai buna cale de urmat ar fi consultarea unui avocat.
ii. X consulta un avocat,moment in care avocatul in principal „desfasoara”urmatoarele activitati:
-A. face o recapitulare a faptelor (impreuna cu X);
-B. functie de fapt, incearca o incadrare legala (cauta solutiile legale) ale problemei lui X;
-C. functie de incadrarea respectiva propune lui X o cale de urmat, intre mai multe cai posibile.
iii. in cazul in care X este multumit de solutiile propuse de avocat, va urma una dintre caile propuse de acesta (moment in care intervin alte activitati, asupra carora nu vom insista acum)legalmemo3

Observati ca in descrierea de mai sus, intervin 3 activitati (A,B,si C) care,de fapt se reiau mereu si mereu in timpul oricarei activitati(consultatii, activitate litigiasa, etc,etc) efectuate de orice profesie juridica (judecatorii, procurorii, consilierii juridici, etc fac la rindul lor mereu si mereu aceste activitati)….

Desi activitatile de mai sus sint comune tuturor profesiilor juridice, si intervin (cel mai) frecvent in desfasurarea activitatilor acestor profesii, in mod paradoxal scoala romaneasca nu le consacra prea mult timp (de fapt,nu le consacra deloc timp) in programa sa (poate cu exceptia INM-ului, dar acesta nu face parte din sistemul universitar), astfel ca in general un absolvent (si mai tirziu multi practicieni, care au conservat obiceiurile rele mostenite in facultate) este destul de ignorat in privinta modului in care se desfasoara aceste activitati intr-un mod sistematic.

Daca intelegerea faptelor (si mai ales a miriadelor de detalii din care este constituita realitatea) este ea insasi o arta, si o tehnica (despre care s-a vorbit mult) care merita descrisa in detaliu, la fel de importanta este incadrarea legala a lor, si „cercetarea” legala pe care ar trebui sa o facem in acest scop.

In dictionarul Explicativ al Limbii Romane CERCETAREA este definita ca : „Studiu amanunţit efectuat în mod sistematic cu scopul de a cunoaşte ceva; investigaţie valoroasă„, iar in optica mea acesta ar trebui sa fie si „cercetarea” legala pe care o face avocatul pentru clientul sau (magistratul pentru solutionarea dosarului, samd) .

Un prim pas al acestei cercetari, ar fi prin urmare stringerea tuturor materialelor relevante la cazul in speta. Desi modul cum planifici aceasta cercetare ar trebui sa se predea (si nu se preda) in scoala, presupun totusi cititorul familiarizat cit de cit cu principiile cercetarii materialelor relevante in dreptul romanesc nemainsistind asupra acestora.

Odata insa ce ai strins materialele relevanta, se pune o alta problema,intr-o firma serioasa ca aceasta; cea a redactarii unui material (office memo), pentru uzul clientului, ori pentru uzul avocatilor mai in virsta decit tine, in cazul in care esti incepator in profesie. In practica romaneasca insa, acesta nu prea exista, iar oamenii nu cunosc nici macar despre existenta lui, asa ca voi starui doua secunde asupra acestui tip de document.

In sensul folosit de mine, un memorandum este un document intocmit de un jurist pentru a explica si sumariza o problema legala unui client, alt avocat ori unui judecator. In alte parti se face distinctia intre memorandum-uri „inchise” si „deschise„, insa nu cred ca este potrivit sa insistam acum asupra acestei distinctii, definitia de mai sus inglobind ambele tipuri.

Dar un model despre ce contine si cum se face un astfel de memorandum gasiti aici (open memo -luati totusi totul sub beneficiu de inventar, fiind vorba si de putina reclama acolo) , iar un model concret gasiti pe site-ul profesorului Sorkin,care da un exemplu concret de memorandum .

Cu aceasta imi propun sa inchei acest mesaj, dar cum am mai strins ceva material general, imi permit sa indic citeva sfaturi despre scriitura legala (si cercetarea pe care o facem pentru a scrie) in Student lawyer magazine aici, despre tipuri de avize pe care le dau avocatii in scris aici , citeva ginduri ale unui profesor care preda o asemenea clasa de LW aici .

Sper ca intr-un mesaj viitor(ori in mai multe mesaje) sa mai pot vorbi despre alte tipuri de documente pe care le face un jurist in cazul procesului (si asemanari si diferente intre memorandum-uri si alte tipuri de documente), despre tehnica legislativa si inca citeva chestiuni interesante pentru cei preocupati de modalitatile de imbunatatire continua a scriiturii „juridicesti”.

——————————————————-

* Acest articol, deschizator de drumuri, a fost publicat intr-o prima forma de Liviu Damsa in 2006, aici. El este in continuare de mare actualitate iar www.castigaprocese.ro are placerea sa-l poata repune in circulatie. Incurajam reactiile, comentariile, replicile si analizele privind conceptul de scriere legala/legal writing.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *