Credibilitatea comunicării juridice

Există o serie de cunoştinţe care, dacă vor fi folosite, vor garanta un respect profesional şi automat te vor face mai credibil. Este o formulă care se traduce într-o şansă mai mare de convingere a judecătorului.

Mulţi uită că a comunica nu este despre sine sau persoana proprie în manifestările ei exterioare, ci este vorba despre persoana căreia i te adresezi.

Pentru avocatul care urmăreşte să îl convingă pe judecător de justeţea unei soluţii juridice, este imperativ să înţeleagă mai întâi complexitatea procesului raţional de cunoaştere.

Cu titlu exemplificativ, orice cerere adresată unei instante, prin care petentul formulează o pretenţie, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu descrierea situaţiei de fapt. Într-o altă exprimare, petentul trebuie să descrie acele acţiuni sociale asupra cărora vor fi efectuate judecăţi logico-etice privind justeţea sau injusteţea pretenţiilor formulate.

Judecătorul va fi înclinat să dea o soluţie juridică favorabilă atunci când consideră pretenţia formulată ca fiind justă.

credibilityA reduce totul la nişte simple argumente juridice este de multe ori contraproductiv, întrucât raţiunea cunoscătoare operează la nivelul superior cu judecăţi etice.

Într-o ordine descrescătoare, judecata etică presupune următoarele nivele de cunoştinţe: realităţile juridice, realităţile morale, realităţile sociale, realităţile psihologice, realităţile biologice, realităţile fizice, realităţile matematice[1].

În procesul raţional de cunoaştere etică, raţiunea operează în mod direct cu judecăţile juridice şi în mod indirect cu judecăţile morale.

Judecăţile morale vor influenţa în mod direct judecata juridică aşa cum susţine juristul Mircea Djuvara[2]: „Dreptul trebuie aşadar să se întemeieze şi pe morală. Dreptul pozitiv cuprinde de altfel un mare număr de dispoziţii, pe care nu mai am nevoie să le enumăr şi să le analizez aici şi prin care el tinde să considere ca nul, adică juridiceşte invalid, tot ce e contrariu moralei”.

Judecăţile morale vor influenţa în mod indirect judecata etică. Că lucrurile stau aşa, este semnificativă opinia faimoasă a unuia din judecătorii americani ai Curţii Supreme de Justiţie asupra conceptului de just şi injust[3]: „Este un lucru să decidem, în teorie, că a fi etic este bine; în practică, lucrurile sunt mult mai dificile atunci când trebuie să alegem soluţiile corecte. Judecătorul american Potter Stewart al Curţii Supreme de Justiţie a afirmat la un moment dat că el nu poate defini pornografia, dar el va şti ce este pornografia atunci când o va vedea. Mulţi oameni simt acelaşi lucru despre etică, că într-un fel şi la nivel instinctual ei ştiu ce este bine şi ce este rău”.

Credem că gândirea judecătorului Potter Stewart poate fi structurată astfel: morala influenţează psihologicul; psihologicul influenţează instinctele; instinctele influenţează etica.

În consecinţă, pentru a avea judecata instinctuală a spiritului uman despre ceea ce este just şi injust la momentul actual al unei societăţi umane, este necesară o judecată morală care va fundamenta şi influenţa, în mod direct, judecata juridică şi, în mod indirect, judecata etică.

Raţiunea cunoscătoare a judecătorului va fi influenţată, prin urmare, de argumentele şi judecăţile morale care, în modul cel mai subtil, vor înclina balanţa justiţiei în favoarea soluţiei corecte.

În concluzie, pentru avocatul care urmăreşte să îl convingă pe judecător de justeţea unei soluţii juridice, este util să invoce argumentele şi judecăţile morale care îi vor întări credibilitatea comunicării juridice şi care vor îndruma judecata etică în direcţia dorită.

[1] M. Djuvara, Eseuri de filosofie a dreptului, Ed. Trei, București, 1997, p. 297.
[2] Idem, p. 294-295.
[3] J. F. Beatty, S. S. Samuelson, Introduction to business law, third edition, South-Western Cencage Learning, USA, 2010, p. 18.

 


Gabriel Alin, pe care (încă) nu-l cunosc personal, m-a surprins prin intuiția enormă pe care o are referitoare la ideologia legal writing -lui pe care CastigaProcese.ro încercă s-o împământeze și s-o adapteze la sistemul nostru de drept. Deși probabil încă nu știe, Gabriel Alin este deja un ambasador al legal writing-ului și singurul lucru pe care mi-l doresc este să ne trimită cât mai des articole sub semnătura lui. Îi urez deja bun venit la bord!

Adrian Toni Neacșu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *