Concluziile orale. Timpul

Cel mai important lucru în cadrul expunerii orale este timpul. El este principalul dușman al celui ce vorbește în fața instanței. Încearcă să ți-l faci prieten, înțelegând cum funcționează presiunea lui asupra judecătorului.

Cred că în 9 cazuri din 10, judecătorii ajung să atragă atenția vorbitorilor asupra apropierii de final. „Sintetizați domnule avocat”, „în concluzie” sau „apropiați-vă de final” sunt expresiile vedetă ale acestui moment procesual.

Și într-adevăr, judecătorul nu are timp.

Dacă acceptați că argumentarea finală are ca scop convingerea judecătorului, iar nu încântarea sălii, atunci veți accepta și faptul că, pentru a fi convins, judecătorul trebuie în prealabil să fie atent. [Tweet „Nu poți convinge pe cineva care nu te urmărește. „]Tocmai de aceea încearcă să te încadrezi permanent în timpul care îți este alocat și încearcă să urmărești semnele pierderii răbdării judecătorului. Semnele sunt evidente, iar uneori judecătorul le face intenționat. Dacă, de exemplu, judecătorul încetează brusc de a te mai urmări și răsfoiește gălăgios dosarul, poți fi sigur că-și dorește să te apropii de sfârșit. Dar semnul general pentru epuizarea timpului alocat dosarului este închiderea lui și așezarea de o parte, în rândul celor scoase în pronunțare. Judecătorul îți comunică deschis că este lămurit și că trebuie doar lăsat să scrie soluția.

Din păcate, în instanțele noastre nu se obișnuiește să se aloce o unitate de timp determinată pentru cuvântul pe fond. Nu există obiceiul celor 30 de minute să zicem, sau celor 10 minute. Fiecare avocat încearcă să vorbească atât cât are nevoie pentru a-și expune cazul și poziția juridică. De obicei nu reușește, tocmai pentru că intervine cenzura judecătorului: „pe scurt, domnule avocat”.

Dacă găsiți președinți de complet care vă cuantifică din start timpul intervenției, încadrați-vă strict în acesta. Dacă vi se spune că aveți 10 minute este bine să vă programați intervenția, astfel încât cu 1-2 minute înainte de epuizarea timpului să încheiați. Gândiți-vă că judecătorul poate urmări ușor pe ceas trecerea timpului, în timp ce pentru avocatul care vorbește în picioare este mai dificil să facă asta. Timpul trece mai greu pentru cel care îl suportă pasiv și mult mai ușor pentru cel ce este în mijlocul acțiunii.

Însă în majoritatea cazurilor nu se anunță timpul alocat pentru intervenție. Revine avocatului să-și stabilească singur unitatea de timp rezonabilă. O idee bună ar fi să-ți evaluezi timpul de care ai nevoie și să-l ceri efectiv instanței. „Vă rețin atenția 10 minute onorată instanță” sau „am nevoie de 15 minute, domnule președinte”. Odată ce direct sau implicit instanța ți l-a acordat vei ști exact pe ce te poți baza și cum să-ți gestionezi evoluția.

Cel mai adesea, judecătorul întrerupe avocatul atunci când acesta bate pasul pe loc și încetează să comunice lucruri importante. Judecătorul urmărește să folosești eficient timpul pe care îl ai. Expunerea ta orală poate da un randament pentru judecător doar dacă privește tranșant lucrurile, pe care el se poate baza, atunci când peste câteva ore va scrie soluția în camera de consiliu. Dacă în loc să ataci frontal problemele juridice din speță, doar repeți chestiunile de fapt necontestate, faci istoricul dosarului, rememorezi cronologia administrării probelor și reproduci conținutul declarațiilor martorilor ori ale susținerilor părților, cu siguranță vei provoca intervenția întreruptivă a judecătorului. Atunci când judecătorul spune „la obiect”, el sancționează de fapt vorbitul în gol, general, neaplicat. Imediat după această corecție va urma cea finală, luarea cuvântului.

Dacă vrei să afli mai multe cu privire la administrarea eficientă a concluziilor orale în fața judecătorului, urmărește ateliere mele practice, seminarii și webinarii, începând cu Concluzii Orale Câștigătoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *