Comunicarea judiciară

Comunicarea cuprinde comportamente intenţionate (adică guvernate de reguli), presupune participarea a cel puţin două persoane şi se realizează prin folosirea semnelor ca mijloace de atingere a unor scopuri.

Comunicarea judiciară ar putea fi definită ca fiind legătura, conexiunea, relaţia stabilită între avocat şi instanţa de judecată în vederea soluţionarii litigiilor. În această relaţie este important să existe o bună înţelegere între judecător şi avocat.

Esenţiale în acest caz sunt o serie de abilităţi pe care avocatul trebuie să le deţină pentru a se face înţeles şi pentru a transmite mesajul corect şi coerent celeilalte părţi implicate în comunicarea judiciară, respectiv judecătorul. Printre aceste abilităţi trebuie să se enumere: o bază teoretică solidă, puterea de convingere, dar şi ascultarea, stilul de comunicare, capacitatea de adaptare la diferite situaţii, aptitudinea de a relaţiona cu oameni din medii diferite, capacitatea de a empatiza intr-o oarecare măsură cu persoana căreia îi reprezintă interesele, calităţile oratorice.

Puterea de convingere este o trăsătură, o abilitate importantă pentru un avocat deoarece prin această manieră va putea transmite mesajul, va putea expune interesele persoanei pe care o reprezintă, sperând la soluţionarea litigului într-o formă favorabilă clientului său. Persuasiunea se poate realiza nu doar prin mesajul verbal, ci şi prin intermediul mesajului paraverbal, adică prin manifestările vocale (ritmul vorbirii,vocea, tonul, dicţia, intonţia, pauzele în vorbire, accentele), atitudinea adoptată de avocat în instanţă sau prin mesajul trupului (postura avocatului, mimică, gestică ).                           Mesajul paraverbal, mânuit cu abilitate devine un instrument eficace în influenţarea şi controlul interlocutorului. Mesajul paraverbal obţine cu uşurinţă respectul şi smulge aprobarea. Mesajul trupului transmite informaţia mult mai uşor şi mai rapid prin schimburi de priviri, gesturi, mimică, postură.

Se consideră de cele mai multe ori că avocatul are o responsabilitate mai mare în cadrul comunicării judiciare prin faptul că trebuie să-şi susţină pledoaria, să transmită un mesaj, să convingă judecătorul de veridicitatea discursului său. Cu toate acestea, judecătorul este cel care dă verdictul, fiind cel care apreciază dacă pledoaria avocatului şi probele aduse de acesta în instanţă sunt concludente şi dacă avocatul a fost suficient de convingător. Rolul judecătorului este foarte important, aprecierea sa intervenind în funcţie de interacţiunea avocatului cu celelalte parţi implicate în proces, dar şi în funcţie de comunicarea stabilită între el şi avocat. Important este ca judecătorul să înţeleagă corect mesajul avocatului.

O importanţă deosebită o constituie şi încrederea în sine a avocatului. Acesta trebuie să-şi expună argumentele cu toată convingerea, dar şi cu certitudine. Acestă trăsătură ţine de psihologia comunicării. Tot în sfera psihologiei comunicării se încadrează şi cunoaşterea interlocutorului sau a audienţei. Astfel, avocatul trebuie să ţină cont de faptul că se adresează unui interlocutor specializat şi anume judecătotului; trebuie să folosească un limbaj adecvat, specific profesiei juridice. Limbajul utilizat în cadrul comunicării judiciare  trebuie să fie cel standard-este o variantă stilistică a limbii literare şi este recomandat să fie folosit în situaţii oficiale de comunicare.

În concluzie, părţile implicate în comunicarea judiciară trebuie să respecte anumite reguli şi să ţină cont de elementele psihologiei şi sociologiei comunicării pe care să le aplice în interacţiunea lor. Comunicarea are loc într-un anumit context concret şi specific, fapt ce influenţează atât ceea ce se comunică , cât şi maniera în care se comunică. Întotdeauna comunicarea are un anumit obiectiv, scop. Obiectivul esenţial este acela de a obţine de la interlocutor un mod de a gândi, a simţi sau a se comporta, favorabil celui care transmite mesajul. Comunicarea judiciară este o comunicare directă şi personalizată, astfel încât, dincolo de mesajul verbal transmis, contează vocea, privirea, mimica, postura şi gesturile. Toate acestea sunt importante pentru ca o comunicare să poată fi catalogată drept eficientă.

Atomei Gabriela-Larisa, studentă

2 thoughts on “Comunicarea judiciară

  1. Mhm acest articol pare cam inspirat de prin alte parti, sau cel putin contine o multitudine de clisee si stereotipii plictisitoare. In orice caz, e teribil de anost. Probabil celelalte articole au fost jalnice de vreme ce ati premiat o astfel de insiruire sforaitoare de banalitati

    1. Buna Sandu,

      Multumim pentru comentariu.
      Articolele au fost premiate pentru a incuraja comunicarea judiciara, un subiect nou pe piata juridica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *