Când scrii un text juridic nu lua în calcul interpretările absurde

Nu poți, indiferent de cât de mult te străduiești, să redactezi un document într-o manieră care să prevină viitoarele discuții asupra înțelesului lui.

Modul de exprimare nu e matematică.  Nu este cod de programare. Este imperfect și, într-un fel, dezordonat. Orice comunicare între oameni este de acest gen. Așa că nu face muncă în plus (cuvinte și fraze care distrag atenția, în plus, inutile) doar pentru  a scrie în scopul de a preveni unele interpretări sau argumente nebunești pe care cineva le-ar putea invoca citind documentul tău. Încercând să faci acest lucru vei avea un scris neclar, confuz și ineficace.

Uite un exemplu. Când am revizuit un model de contract am întâlnit o definiție care se referea la munca realizată în conformitate cu acordul pe care îl citeam și cu “toate acordurile anterioare”. Am șters “toate”. Ulterior, un alt avocat nu a fost de acord cu ce am șters și a afirmat că precizarea “toate” împiedică orice argument, iar sintagma “acordurile anterioare” s-ar putea să nu acopere toate acordurile anterioare.

Mai mult e mai puțin.

Imaginează-ți că ar apărea o neînțelegere în legătură cu un contract. Ar fi absurd pentru cineva (avocat sau nu) să susțină că sintagma  “acorduri anterioare” este mai slabă decât sintagma  “toate acordurile anterioare”, astfel încât acordul în cauză nu e acoperit? Chiar ar face cineva așa ceva? Un avocat cu judecata sănătoasă ar putea aștepta ca un judecător să fie de acord cu următorul fapt: dacă documentul problemă este un acord între părți și a fost semnat anterior acordului în cauză se include în categoria “acordurilor anterioare”. Este posibil ca cineva să susțină asemenea lucru, dar este o idee bună să te îngrijorezi de acest lucru când redactezi? Nu.

Contractele sunt pline de redactări bazate pe o astfel de gândire. Cu siguranță, vrem să facem exprimarea noastră cât mai clară cu putință, iar ca să realizezi asta cel mai simplu ar părea să fie să anticipezi toate întrebările cu privire la interpretările posibile. Dar este important ca acele interpretări ipotetice pe care le invocăm mental să fie argumente valide, sau cel puțin raționale. Pentru că acestea sunt singurele pentru care trebuie să ne îngrijorăm.

Mitul preciziei

Atunci când încerci să acoperi orice unghi posibil de interpretare, ajungi la ceea ce Bryan Garner numește ca fiind mitul preciziei. Nu poți să previi orice posibil argument prost al altora referitor la scrisul tău. Așa că nu încerca, pentru că dacă te duci pe acel drum, vei adăuga din exterior multă mizerie scrisului tău, astfel încât ceea ce vei încerca să transmiți va fi aproape imposibil de verificat. Și de aici începe adevărata problemă.


* Acest material reprezintă o adaptare liberă a articolului aparținând lui   și publicat pe lawyerist.com cu titlul When Writing, Don’t Fear Absurd Arguments

CastigaProcese.ro publică în exclusivitate în România articole despre legal writing, despre abilitățile avocaților de instanță, despre stilul judiciar, despre forma și structura actelor judiciare, despre tehnica și arta comunicării judiciare. CastigaProcese.ro este furnizor de know-how, tehnici și abilități de legal writing și soluții integrate de consultanță și asistență pentru litigatori.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *