Interviu despre judecători, avocaţi, comunicarea judiciară şi proiecte

EXCLUSIV – Adrian Toni Neacşu şi „Comunicarea Judiciară Eficientă”: „Cel mai adesea afli cât de mult a înţeles judecătorul din ce-ai încercat să-i comunici când e prea târziu şi când nu mai ai la dispoziţie decât căile de atac”

Anul 2016 a adus în atenţia avocaţilor – şi nu numai – o nouă carte semnată de Adrian Toni Neacşu, după binecunoscuta „Convinge Judecătorul”. De altfel, începutul de an a fost unul plin pentru avocatul Neacşu care, pe lângă noua apariţie – „Comunicarea Judiciară Eficientă” -, a reeditat o a doua ediţie a lucrării „Convinge Judecătorul”, punându-şi semnătura totodată şi în primul volum din „Ghidul practicii neunitare”. Avocatura.com a vorbit în exclusivitate cu avocatul Neacşu despre „Comunicarea Judiciară Eficientă”, prin intermediul căreia autorul încearcă să elimine o parte din barierele pe care colegii săi de breaslă le întâmpină atunci când se adresează judecătorilor.


Avocatura.com: Ai început anul în forţă. Lumea juridică te poate citi acum şi în „Convinge Judecătorul” – ediţia a II-a revăzută şi adăugită, dar şi în „Comunicarea Judiciară Eficientă”. Să le luăm pe rând. De ce o ediţie revizuită?

Adrian Toni Neacşu: Mă poate citi şi în primul volum din „Ghidul practicii neunitare”, care se ocupă deocamdată de două curţi de apel, volum apărut la aceeaşi editură. Revenind, piaţa primeşte ceea ce solicită. Există în continuare o cerere mare pentru „Convinge judecătorul”, carte care pare că a surprins pe toată lumea, astfel încât a fost nevoie de o reeditare. Mă bucur că am putut-o revizui, pentru că orice nou cititor trebuie să primească tot ce eu îi pot oferi. Reacţiile la prima ediţie au fost extraordinare şi nu puteam rămâne nepăsător. „Convinge judecătorul” este o carte primită de cititorii mei cu pasiune, entuziasm şi multă curiozitate. Mă străduiesc să nu-i dezamăgesc.

Avocatura.com: Aparitia ediţiei revizuite a fost primită aşa cum te aşteptai?

Adrian Toni Neacşu: E încă prea devreme pentru bilanțuri, cartea abia a intrat în librării, dar ca autor sunt mulțumit.

Avocatura.com: Care a fost resortul care te-a făcut să treci mai departe, la „Comunicarea Judiciară Eficientă”? Cui i se adreseaza cartea?

 Judecătorii nu îşi pot exprima doleanţele pe care le au cu privire la cererile pe care le primesc şi le soluţionează. Nu spun ce le place şi ce nu, cum citesc sau studiază cererile, ce anume contează mai mult ori ce i-ar ajuta să ia o decizie sau alta. Uneori, ca avocat, ai impresia că te adresezi unor pereţi.

(Avocatul Adrian Toni Neacșu, pentru Avocatura.com)

Adrian Toni Neacşu: Era un pas mai departe necesar. În România, relaţionarea complexă de tip avocat – judecător în cadrul instanţei de judecată nu face obiectul unei cercetări aplicate. Referirea ştiinţifică la ce se întâmplă pe parcursul unui proces suferă de o deformare de tip „schizofrenic”. Fiecare pe limba lui, avocatul şi judecătorul evoluează pe direcţii paralele, nu se întâlnesc, fiecare îşi joacă rolul şi cam atât. Lucrurile sunt mult mai complicate şi exact această complexitate m-a tentat să merg mai departe şi să detaliez ce înţeleg prin comunicare judiciară şi mai ales cum poate fi transformată aceasta în una mai eficientă.

Tensiunea evidentă în ultima vreme dintre avocaţi şi judecători îşi are sursa principală într-o comunicare ratată, nefinalizată. Este o carte despre cereri adresate judecătorului şi despre cum pot deveni acestea mai persuasive. Iar răspunsul meu e elementar, banal. Cererile sunt cu atât mai eficiente cu cât ele răspund mai bine nevoilor şi cerinţelor judecătorilor, adică celor ce le citesc şi care le sunt destinatari. Ca să convingă un judecător, o cerere trebuie mai întâi să fie citită de acesta – iar cititorii mei ştiu că asta nu e o miză măruntă – apoi să fie înţeleasă repede şi, în sfârşit, să fie persuasivă prin calitatea argumentelor.

Despre aceste elemente ale persuasiunii cererilor, într-un model ştiinţific sistematizat până la didacticism este vorba în această nouă carte. Atunci când am scris-o m-am gândit la confraţii mei avocaţi, dar ştiu că voi fi citit din nou şi de judecători şi de simple persoane care au cauze în justiţie. Bineînţeles că nu mă voi opri aici, iar cercetarea în domeniul comunicării judiciare va mai avea până la sfârşitul anului cel puţin o contribuţie editorială sub semnătura mea.

Avocatura.com: De ce crezi că relaţia aceasta, avocat – judecător, la care te referi, s-a menţinut în aceşti parametri de atât timp? Până la urmă, cele două entităţi sunt faţă în faţă frecvent, se întâlnesc constant şi au cu siguranţă nevoie de armonie, ca să zic aşa.

Adrian Toni Neacşu: Factorii determinanţi sunt cu siguranţă mult mai mulţi, unii de ordin obiectiv, alţii subiectivi. De multă vreme există nenumărate critici chiar faţă de modelul formativ propus de Institutul Naţional al Magistraturii, care se pare că produce judecători mult prea arţăgoşi şi inflexibili. Pe mine mă interesează deocamdată doar tensiunea produsă de erorile de comunicare sau de comunicarea nefinalizată. Judecătorul este un partener funciar slab pentru o comunicare bună. Nu poate răspunde imediat, nu-ţi oferă feed-back rapid astfel încât să poţi face eventuale corecţii, nu te poate corecta, nu-ţi poate spune unde greşeşti şi nu-ţi poate cere lămuriri atunci când are dificultăţi să te priceapă.

Cel mai adesea afli cât de mult a înţeles judecătorul din ce-ai încercat să-i comunici când e deja prea târziu şi când nu mai ai la dispoziţie decât căile de atac. De aceea sarcina avocaţilor în comunicarea în instanţă e ingrată. De multe ori trebuie să comunici „în orb”, fără să vezi impactul, imediat sau după terminarea şedinţei, asupra celui către care comunici.

La fel de complicate stau lucrurile şi dacă priveşti lucrurile din cealalată perspectivă, a receptorului. Informaţiile ajung la el bruiate, pe lângă obstacolele de natură intelectuală intervin şi cele fizice ori chiar fiziologice. După 20 de minute de ascultat o pledoarie este greu să te mai concentrezi, ce să mai spunem după 2 ore… Iar pe avocat nu-l interesează că doamna judecător trebuie să-şi ia copilul de la şcoală la ora 5. După cum nici pe judecător nu-l interesează că avocatul mai are alte trei dosare la complete simultane.

Un dosar luat spre sfârşitul şedinţei nu va mai putea primi aceeasi acuitate a simţurilor ca cele de la începutul şedinţei. Atunci când citesc sute sau mii de pagini de documente din dosar trebuie să-şi creeze un sistem de lectură rapidă, pentru că nici măcar ei nu pot depăşi limitele umane. Putem pune pariu că vor renunţa în primul rând să citească cererile proaste. Eu încerc doar să-i aduc faţă în faţă şi să pun sub lupă obstacolele care împiedică o comunicare directă, neîntreruptă şi coerentă.

Avocatura.com: Deci e o carte dedicata avocaţilor, în special.

Adrian Toni Neacşu: Da, în special avocaților.

Avocatura.com: Cât a contat experienţa ta ca judecător în elaborarea acestei cărţi?

Adrian Toni Neacşu: Covârşitor. Suficient de mult ca în lipsa unei astfel de experienţe personale să nu fi scris niciodată această lucrare. Pentru a putea vorbi credibil despre comunicarea judiciară trebuie să ai perspectiva ambelor părţi implicate, a avocatului şi a instanţei. Judecătorii nu îşi pot exprima doleanţele pe care le au cu privire la cererile pe care le primesc şi le soluţionează. Nu spun ce le place şi ce nu, cum citesc sau studiază cererile, ce anume contează mai mult ori ce i-ar ajuta să ia o decizie sau alta. Uneori, ca avocat, ai impresia că te adresezi unor pereţi. Sarcina mea a fost să dărâm aceşti pereţi şi să las să se vadă în spatele lor judecătorii ca oameni şi parteneri de comunicare.

Avocatura.com: Ce planuri de viitor ai – pe plan editorial?

Adrian Toni Neacşu: Nu întotdeauna lucrurile evoluează conform planurilor. Iar pentru un autor, imprevizibilitatea este chiar de dorit. Chiar aşa fiind, întrucât deocamdată despre comunicarea judiciară nu scriu decât eu, am contractat deja cu editura continuarea seriei mele începută cu „Convinge judecătorul”. Probabil următoarea apariţie va fi un ghid practic rapid, de buzunar, de scriere judiciară, pe care o gândesc demult. Am şi alte proiecte editoriale în lucru, dar despre ele altă dată.

Avocatura.com: Să înţeleg că ar mai fi multe de spus despre acest subiect.

Adrian Toni Neacşu: Foarte multe. E un subiect total nefrecventat în România, deşi în Occident, sub numele de „legal writing” şi „legal analysis”, este principalul model de formare şi dezvoltare profesională practică în profesiile juridice. Gustul pentru acest domeniu se va deschide şi la noi, însă întrucât avem mult de recuperat, probabil că la început trebuie făcut un efort mai mare. Pot intui că nu voi rămâne prea multă vreme singur şi nu pot decât să sper că lucrările mele vor da curaj şi altor autori sau cercetători.

Mulţumim www.avocatura.com pentru preluare.
Citeste mai mult: http://www.avocatura.com/stire/14765/exclusiv-adrian-toni-neacsu-si-comunicarea-judiciara-eficienta-cel-mai-adesea-af.html#ixzz41iYNTUYh

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *